colocviu 2014

Asistăm la o situaţie cel puţin paradoxală: în vreme ce mulţi cercetători din câmpul literar îşi dirijează interesul spre domeniile mai largi şi mai diverse ale culturii, colegii lor filosofi, psihologi, psihanalişti, antropologi şi, mai ales, sociologi aleg literatura ca termen de referinţă generală şi aplicată, ca loc de testare metodologică, de ilustrare a unor ipoteze generate în domeniile lor proprii de activitate.
Efectele pentru literatură ale acestei „invazii” sunt, desigur, benefice – în sensul că literatura are astfel şansa de a fi conisderată din unghiuri noi şi cu mijloace noi; şi, în consecinţă, să-şi dezvăluie noi aspecte şi chiar noi funcţii, necunoscute sau nepuse în evidenţă până acum. Nu putem să nu ne întrebăm însă dacă nu recurg şi anume riscuri din generalizarea unor asemenea noi abordări şi dacă ele nu se repercutează îndeosebi asupra studiilor literare însele.

Ne-am propus, prin urmare, să reflectăm asupra statutului actual al studiilor literare (teorie literare, istorie literară, critică literară, literatură comparată etc.), asupra obiectivelor şi metodelor lor actuale, asupra raporturilor pe care le întreţin cu literatura trecutului şi cu cea contemporană, ca şi asupra modului lor de inserţie în cultură şi în societate. O problemă care credem că nu poate fi ocolită este aceea a specificităţii estetice: a literaturii şi a studiilor literare. Care este astăzi importanţa specificităţii estetice, a diferenţei literare, cum (re)definim astăzi literatura?