Tema pe care o propunem anul acesta este dedicată unei problematici acute a zilelor noastre, și anume relația dintre toate formele de manifestare ale Inteligenței Artificiale și natura umană.
Pe măsură ce tehnologia avansează în mod alert, granițele dintre om și mașină se estompează, iar roboții imaginați în primele narațiuni science-fiction (cum sunt cele ale lui Karel Čapek sau Isaac Asimov) par depășiți în raport cu capacitățile actuale ale inteligenței artificiale. Această evoluție continuă ridică întrebări fundamentale despre semnificațiile tradiționale ale eticii și progresului, precum și despre modul în care conceptualizăm identitatea umană, structurile sociale și interacțiunile omului cu mediul său. În acest context, se cuvine menționată teoria lui Max Horkheimer și Theodor W. Adorno despre dialectica iluminismului, care stipulează pe scurt că accentul pus pe raționalism în secolul al XVIII-lea a condus la o uriașă dezvoltare tehnologică, ale cărei efecte s-au dovedit devastatoare în secolul al XX-lea, odată cu dominația fascismului și a totalitarismului în general. Pe de altă parte, tocmai o atare evoluție tehnologică propulsată de transformările sistemice ale capitalismului postfordist a facilitat emergența „dominantei culturale” a postmodernismului (caracterizat de eterogenitate și pluralism), așa cum au demonstrat Fredric Jameson și David Harvey.
Oscilând între optimismul proiecțiilor utopice și preocupările legate de un viitor distopic la nivel planetar, dezbaterile despre rolul tehnologiei în modelarea înțelegerii existenței, puterii și limitelor condiției umane au devenit inevitabile și urgente în diverse sfere ale cunoașterii și vieții cotidiene. Această conferință pornește de la astfel de aspecte și invită cercetătorii să investigheze numeroasele interacțiuni dintre tehnologie și mediile social-culturale, cu ajutorul unor metode și teorii critice propuse în cadrul trans-/postumanismului, studiilor culturale și studiilor utopice și distopice.
Transumanismul, de pildă, militează pentru depășirea limitelor biologice prin intermediul tehnologiei și oferă viziuni/soluții de îmbunătățire a vieții, care pot fi considerate atât o salvare, cât și un potențial act de hybris. Pe de o parte, promisiunea unei vieți lipsite de problemele îmbătrânirii și ale morții inevitabile răspunde aspirațiilor utopice de atingere a perfecțiunii și a imortalității. Pe de altă parte, această încercare de modificare artificială a cursului vieții omenești poate exacerba tensiunile dintre viziunea idealistă și realitățile pragmatice ale implementării sale, generând temeri legate de pericolul dezumanizării. În acest context, este ilustrativă figura cyborg-ului definită de Donna Haraway, care se bazează tocmai pe estomparea diferențelor dintre om, animal și mașină.
În general, societățile saturate din punct de vedere tehnologic au fost subiectul unui număr considerabil de ficțiuni distopice, prin care scriitorii au tras semnale de alarmă cu privire la pericolul pierderii controlului asupra artefactelor tehnologice. Realitatea însăși pare să își piardă materialitatea clasică într-o eră a simulacrelor și simulării (în sensul conferit de Jean Baudrillard) și a lumilor secundare generate de inteligența artificială. De asemenea, în cadrul sistemului capitalist actual (aflat sub semnul „realismului capitalist” teoretizat de Mark Fisher) și sub amenințarea tot mai accentuată a crizelor de mediu, rolul tehnologiei în narațiunile ecologice și pe piața muncii subliniază potențialul său deopotrivă eliberator și alienant. Pe de altă parte, este arhicunoscută deja importanța finanțării și implementării hipertehnologiilor în domenii precum neuroștiințele, medicina avansată sau științele digitale.
Această conferință vizează astfel de abordări interdisciplinare care să interogheze modul în care imaginarul literar, mediatic, social, economic, politic și istoric mediază aceste tensiuni, oferind perspective asupra ontologiilor emergente ale viitorului. Cum navigăm printre promisiunile și pericolele progresului tehnologic? Ce rol joacă narațiunile – literare, filosofice și speculative – în modelarea viziunii noastre colective asupra viitorului?