ALGCR își face un program din continua regândire a condiției specifice, a funcțiunilor, interacțiunilor, interferențelor și… indeterminărilor care constituie ceea ce numim astăzi „literatură”. ALGCR promovează deschiderea interdisciplinară și multidisciplinară, racordarea constantă la agenda științelor socioumane, naturale, cognitive – fără însă a lăsa să se dizolve identitatea studiilor literare, înrădăcinată în tradițiile hermeneuticii și ale educației clasice.

Considerăm că nu există o incompatibilitate între modelele filologice ale erudiției și interpretării și cele exploratorii, experimentale, multi-perspectivice ale epocii în care trăim. Un etos global, teoretic și comparatist presupune nu doar comunicarea între culturi, ci sincronizarea, în înțelegerea și empatia noastră, cu sistemele de valori care s-au impus în sfera noastră culturală de referință, sferă pe care ne străduim s-o lărgim, pe cât posibil, la dimensiuni planetare.
În același timp, vom încerca sa valorificăm din perspectivă contemporană și postcontemporană moștenirea culturală locală, puternica tradiție a criticii literare românești, ca și contribuțiile individuale importante ale unor predecesori precum Mihail Dragomirescu, Tudor Vianu, Basil Munteano, Adrian Marino, Paul Cornea etc. Capacitatea de a asuma critic, pe de-o parte, propria istorie culturală, iar, pe de altă parte, diversitatea culturală a lumii constituie ținta și calea activității noastre, mod de construcție a sensului unei existențe intelectuale, personale și colective.

E uimitor cât de mult seamănă provocările de astăzi ale globalizării și ale integrării europene cu problemele identitare cu care s-au confruntat românii în secolele trecute. Probleme generate atât de diversitatea internă a unui spațiu cultural care se contura la intersecția ariilor de influență otomană, habsburgică și imperial-rusă, cât și de efortul de a înlocui universalismul tradițional al „commowealth-ului bizantin” cu participarea la cosmopolitismul occidental al modernității.
De aceea, științele literare și comparatismul românesc s-au alimentat constant nu doar din contactul cu experimentele mentale cele mai îndrăznețe ale lumii occidentale, ci și din patrimoniul intern de soluții creative în lansarea de punți peste faliile temporale și geo-culturale.